25 decembrie, născut în localitatea Mizieş, judeţul Bihor
7 iunie, e premiat la examenul de încheiere a celor şapte clase primare. Primeşte ca premiu special cartea „Corabia lui Noe”, de preotul Iosif Trifa din Sibiu
8 iunie, în Duminica Rusaliilor, după lectura cărţii părintelui Iosif Trifa trece printr-o totală schimbare sufletească. Îi scrie părintelui să îl înscrie în asociația ortodoxă „Oastea Domnului”
din acest an începe să compună primele sale încercări literare, versuri religioase şi mici povestiri pe care le trimite spre publicare gazetelor preotului Iosif Trifa de la Sibiu. Aceste încercări au plăcut redacţiei
se căsătoreşte cu Maria, silit fiind de părinţi, care doreau să-i potolească zelul misionar. Tot din acest an îi apar primele lucrări tipărite
în septembrie, ajutat de avocatul Pavel Maliţa, se înscrie la școala de cântăreţi bisericeşti. Nu termină studiile din cauza lipsurilor materiale şi a unei îmbolnăviri serioase
la mijlocul lunii decembrie e solicitat în scris din partea conducerii Oastei Domnului din Sibiu de către preotul Iosif Trifa, personal, să se alăture muncii din redacție
se angajează permanent la redacţia gazetelor şi editurilor asociaţiei. Din luna noiembrie începe să lucreze ca redactor al gazetei împreună cu părintele Iosif Trifa şi alţi colaboratori contribuind cu o parte substanţială
începe să lucreze la Redacţia mişcării „Oastea Domnului”. De-a lungul anilor lucrează la redactarea periodicelor: Oastea Domnului, Isus Biruitorul, Ecoul, Glasul Dreptății, Ostașul Domnului
apare primul său volum de poezii religioase. „La Golgota”. Continuă să scrie şi să publice în libertate până la instaurarea regimului comunist
apare al doilea volum de poezii religioase. „Pe drumul crucii”
în luna mai începe stagiul militar, la Oradea
în luna octombrie termină stagiul militar şi se întoarce la Sibiu pentru a-i fi aproape părintelui Iosif Trifa
după moartea preotului Iosif Trifa (12 februarie), după confiscarea tipografiei Oastei Domnului din Sibiu (luna ianuarie), e urmărit de autorităţile clericale şi politice. Hărţuiţi fiind de cenzură, caută împreună cu învăţătorul Ioan Marini, să scoată noi publicaţii sub alte nume, prin alte părţi ale ţării
în luna septembrie, a convenit cu George A. Petre să scoată, la Oradea, un supliment duminical la „Noua Gazetă de Vest”. Suplimentul a fost denumit „Ogorul Domnului”. După intervenţii şi presiuni din partea Mitropoliei Sibiului, suplimentul a fost suspendat definitiv
apare al treilea volum de poezii religioase „Doina Golgotei” la tipografia Diecezană Oradea.
La Cluj, împreună vechiul coleg de redacţie, învăţătorul Ioan Marini a convenit cu preotul Vasile Chindriş să redacteze Viața Creștină, ulterior Misionarul Vieții Creștine, apoi Familia Creștină, precum și calendarele-almanah ale acestora. Aceste gazete au apărut până în septembrie 1940, când s-a cedat Ardealul de Nord
apare la Cluj, al patrulea volum de poezii religioase „Darul lacrimilor” şi apoi, „Cântări de pace”
în acest an şi în următorul poetul a tipărit la Oradea o serie de cărţi religioase, atât personale cât şi de alţi autori în diferite tiraje. Din cele personale a tipărit: Cântări religioase cu şi fără note, al şaselea volum de poezii, „Din lupta Domnului”, al şaptelea volum de poezii, „Sfaturi bune” (proverbe versificate), al optulea volum „Din lupta Domnului”
În ianuarie 1941 a fost concentrat la Comandamentul Diviziei Blindate din Bucureşti. A stat trei ani, cu perioade alternând între front şi unitate
scoate la Beiuş revista lunară „Familia creştină”. În perioada noiembrie 1942 şi martie 1943 unitatea lui a trecut prin încercuirile şi retragerile îngrozitoare de prin stepele Donului
apare al nouălea volum de poezii religioase „În aşteptarea Mirelui”
e tipărit la Sibiu, al zecelea volum de poezii religioase „Cântările Apocalipsei” în editura „Cartea de Aur”
în colaborare cu Ioan Marini şi Tit Trifa, fiul preotului Trifa apare la Sibiu seria nouă din gazeta „Iisus Biruitorul” unde Traian Dorz a fost redactor până la 1 ianuarie 1948 când gazeta a fost suspendată definitiv, iar poetul arestat
Apare al unsprezecelea volum de poezii „Un cântec de iubire” şi cartea de cântări
după moartea lui Ioan Marini (2 februarie) a preluat redacţia gazetei „Iisus Biruitorul” până la sfârşitul anului când a fost închis
în luna octombrie a organizat o săptămână de şcoală biblică în Nordul Ardealului în luna octombrie, preocupat fiind de educaţia morală a tineretului
de Crăciun se ocupă îndeaproape de vizitele la spital şi la închisoarea din Beiuş cu pachete pentru bolnavi şi deținuţi, ocazii cu care realizează şi mici programe cultural-spirituale susţinute de membrii mişcării în care activa, după care este arestat şi dus de un jandarm călare la Comisariatul din Beiuș
tipăreşte la Beiuş al doisprezecelea volum de poezii „Spre ţara dragostei” şi al treisprezecelea volum „Pe genunchii lui Iisus”, poezii pentru copii. De asemenea un calendar pentru tineret, al patrusprezecelea volum
arestat de Securitate, înainte de Anul Nou 1948. Petrece 17 ani în temniţele comuniste (cu puţine întreruperi) pentru activitatea sa religioasă din Oastea Domnului (scoasă în afara legii în vremea regimului comunist). Din 1932 până în 1947, în cei cincisprezece ani de libertate a mai colaborat şi cu alte gazete şi reviste din ţară
Anul Nou îl prinde în arestul din Beiuş, apoi este dus la Siguranţa din Oradea. După câteva săptămâni este mutat la închisoarea de la Gherla. Este eliberat din prima închisoare în Vinerea Mare a Paştilor, dar trebuie să meargă zilnic până la Siguranţa din Beiuş. După două săptămâni este arestat din nou şi trimis la Oradea unde este anchetat pentru activitatea religioasă pe care o prestează. Este eliberat după trei săptămâni. Trăieşte cu domicilul obligatoriu la Beiuş, până în 1949. De la moartea părintelui din 1938 până în 1948 poetul întocmeşte uneori cu Ioan Marini, alteori cu Tit Trifa, anual un Calendar care, din cauza ostilităţii, apărea în locuri diferite din ţară
pe 12 februarie este încarcerat pentru a treia oară la Beiuş, apoi la Oradea. În noiembrie este eliberat pentru a treia oară
este arestat în ziua de Crăciun şi dus la Securitatea din Deva
pe 2 martie este trimis în lagărul Ghencea, lângă Bucureşti, în iulie este selectat pentru colonia de muncă Popeşti-Leordeni, iar în 2 noiembrie a fost trimis la Penitenciarul din Caransebeş
pe 2 iulie este eliberat, dar i se pune în vedere că are domiciliu obligatoriu în comuna Dropia din Bărăgan
în primăvara lui 1956 i se agravează boala de inimă şi reumatismul. Preia paza de câmp a Gostatului de la Ciulniţa, unde a scris unele dintre cele mai nemuritoare cântări ale sale
pe data de 2 iulie i-a expirat pedeapsa domiciliului obligatoriu, fiind liber să plece unde vrea. Nu după mult timp e trădat de un om din interior şi surprins, exact în timpul discursului, la o manifestare a Oastei Domnului din Vulcana Pandele. A fost reţinut alături de un alt colaborator şi om de cultură exilat apoi la Paris – Sergiu Grossu. Li s-a pus în vedere că e necesar să facă demersuri pe lângă Patriarhie şi Departamentul Cultelor pentru legalizarea Oastei
28 decembrie are o întâlnire cu Patriarhul Iustinian Marina, căruia îi predă un Memoriu.
în primăvară se mută împreună cu familia în satul Sânicoară, lângă Cluj-Napoca. Din cauza măsurilor aspre care s-au luat şi aici împotriva lui, a trebuit să vândă tot şi să se mute la Călanul Mic, lângă Hunedoara, unde şi-a găsit serviciu la Combinatul Siderurgic
pe 13 martie a fost percheziţionat din nou la domiciliu, arestat, dus la Cluj şi anchetat timp de opt luni grele în beciurile Securităţii. Cu câteva luni înainte ministrul de interne, Alexandru Drăghici l-a ameninţat că va nimici Oastea Domnului. I-au fost confiscate, cărţi, manuscrise, Biblii şi alte lucruri şi nu i s-a mai înapoiat nimic. Anchetele aveau scopul de a-l constrânge să îi denunţe şi pe alţii
pe 19 noiembrie, la Tribunalul Militar a avut loc procesul lui şi a încă 23 de membri ai mişcării Oastea Domnului. A fost condamnat la şaisprezece ani de muncă zilnică, zece ani de interdicţie şi confiscarea averii personale
în luna mai este dus în Delta Dunării, în colonia de muncă Grind, Periprava. Este declarat inapt de comisia medicală şi folosit la munci uşoare
e dus la Penitenciarul Gherla. Starea sănătăţii i se agravează
pe 22 iunie este eliberat pentru a şaptea oară. Este ţinut cu „domiciliu forţat” în satul natal. Este obligat să muncească la C.A.P., i se fac mereu percheziţii şi este ţinut sub o strictă supraveghere de către Securitate. Cu toate acestea, scrie extrem de mult, mai ales noaptea
în februarie îl conduce spre cimitir pe tatăl său, Constantin. Prin graţierea primită la ultima eliberare era scutit doar de terminarea pedepsei în închisoare. În rest lucrurile stăteau la fel: domiciliu obligatoriu şi slujbă la C.A.P.-ul din sat
încearcă să tipărească unele din cărţile sale (fără rezultat) trimiţându-le unor reviste şi edituri din ţară: revista „Albina” din Bucureşti, revistele „Familia” şi „Crişana” din Oradea – editurile „Albatros” şi „Litera” din Bucureşti
În 1 mai, la aproape şaizeci de de ani, este angajat pe postul de funcţionar gradul trei la Protopopiatul din Beiuş cu jumătate de normă
În 11 noiembrie 1975, vine la Sibiu pentru a organiza înmormântarea fiului părintelui Trifa, Tit
În primăvara anului 1977, s-a îmbolnăvit grav de tromboflebită la piciorul stâng. Au urmat apoi toată viaţa drumuri pe la spitale şi sanatorii, la Cluj şi Covasna
În luna august e anchetat din nou la Securitatea din Oradea. Spre surprinderea lui, nu este închis, ba chiar tratat omeneşte. Securistul-şef i-a propus să scrie pentru partid, la o editură sau revistă apreciată. A refuzat elegant, dar hotărât
trimite zece volume din creaţia sa literară celor mai importante foruri ale ţării şi anume: Uniunii Scriitorilor – prin prof. Ioan Dumitriu-Snagov, Academiei Române, Departamentului Cultelor, Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române
în decembrie i se cere de către regim să facă un memoriu cu activitatea sa publicistică de până atunci
bătrân şi bolnav, i se refuză pensionarea pentru că nu avea destui ani de muncă. Era adevărat: şapte ani îi făcuse în armată şi pe front, şaptesprezece ani în închisori, iar zece ani erau de interdicţie; în total treizeci şi patru. Totuşi, este încadrat din nou ca salariat, dar fără obligaţia de a se prezenta la serviciu. Era un premiu pe care i-l făcea statul şi biserica după atâtea pedepse nedrepte. Traian Dorz nu a vrut să accepte situaţia, dar nu a avut încotro
– Între anii 1978-1980 a locuit mai mult la Hunedoara în casa scriitorului Ioan Beg, aproape de fiica sa Nina Dorz-Tufan, găsind un mediu prielnic pentru activitatea sa creatoare. Prin anul 1980 începuseră să apară clandestin în țară, tipărite în străinătate volume de poezii, și anume colecția Cântări nemuritoare și Osana, Osana
În 22 noiembrie trece la cele veşnice mama lui
Pe 31 martie 1982, Traian Dorz este chemat de la baza de tratament din Covasna la Miliţia din Alba Iulia, pentru că la începutul lunii Securitatea interceptase un transport de literatură religioasă. După trei luni primeşte o citaţie să se prezinte la Judecătoria Alba Iulia. Traian Dorz credea că va fi un dosar clasat pentru că se rezuma la câteva puncte nevralgice din Legea presei. Lucrurile urmau să ia o turnură grozavă. Era vorba de un proces penal. Sumar realizat şi cu consecinţe grave.
este arestat în ziua de 3 august şi închis cu deţinuţii de drept comun la Satu-Mare. Acuzaţia care i s-a adus era de posesie, tipărire și răspândire de materiale religioase neautorizate. Este condamnat la doi ani din care execută cinci luni
pe 7 ianuarie ianuarie 1983 este graţiat la presiunile organizaţiei Amnisty International. Cele şase luni au fost însă mai grele ca toate celelalte petrecute în închisori – din cauza bolilor, a bătrâneţii şi a colegilor de cameră
În 4 martie 1985 redactează un testament literar prin care încredinţează întreaga sa operă celor mai apropiaţi ucenici în vederea administrării şi a publicării ei atunci când timpurile vor permite. Cei trei discipoli stipulaţi în testament sunt: dr. ing. Ionatan Ille, pr. George Gogan şi scriitorul Ioan Beg. Tot în această perioadă finalizează mai multe volume de versuri
Pe 15 iulie 1986, aflandu-se în casa scriitorului Ioan Beg la Hunedoara, primeşte un telefon din Statele Unite ale Americii și dă un răspuns favorabil României în problema Clauzei naţiunii celei mai favorizate
la o sută de ani de la naşterea lui Iosif Trifa şi cincizeci de ani de la moartea sa, Traian Dorz declară sărbătorirea Anului jubiliar al Oastei Domnului şi conduce ample manifestări la Sibiu şi Certege, Alba – localitatea de naştere a preotului
în 8 iunie, este internat în Spitalul de boli infecţioase din Timişoara. Este dus după câteva zile acasă, la Beiuş, pentru că doctorii nu îi mai dădeau nicio şansă
pe 10 iunie este internat la Beiuş. Era o „zi dătătoare de speranţe.” Dar şi acestea aveau să fie deşarte
în dimineaţa zilei de 20 iunie este trasportat acasă pentru a muri liniştit. Decesul survine la ora patru şi zece minute dimineaţa
© 2020 Toate drepturile rezervate - Cartea audio Traian Dorz
Ți-a plăcut această pagină? Distribuie!
Pentru noi protectia datelor dumneavoastra personale este foarte importanta. Datele sunt colectate in scopul asigurarii celor mai bune oferte pentru dumneavoastra si pentru a va oferi cea mai buna experienta …